“Infernul vândut ca Paradis” de Sorin Ilieșiu“Infernul vândut ca Paradis” de Sorin Ilieșiu“Infernul vândut ca Paradis” de Sorin Ilieșiu

Share

„Sorin Ilieşiu este unul din puţinele nume fără pată din viaţa publică de azi. Reputaţia sa de om integru şi de artist demn, aflat de partea binelui, n-a fost şi nici nu poate fi pusă vreodată la îndoială. (…)

Este vorba de un creator care îşi păstrează ingenuitatea, dar nu este un naiv. Are o concepţie despre film şi despre lumea în care trăieşte. Din acest punct de vedere, cartea sa Infernul vândut ca paradis poate fi considerată o performanţă intelectuală, fiind o combinaţie de reflecţie şi revelaţie. Înţelegerea atotcuprinzătoarea a istoriei recente şi a prezentului, a filmului şi a raţiunii sale de a exista face ca parcurgerea cărţii să reprezinte pentru cititor o baie de adevăr.

Pagini zguduitoare sunt consacrate comunismului, caracterizat, printre altele, ca o maşinărie monstruoasă de mistificare continuă a realităţii. La rândul lui, însă, Sorin Ilieşiu este un as al demistificarii, care divulgă neobosit tehnicile de falsificare folosite de propagandiştii de profesie.

Nu ştiu să se fi scris în ultimii ani fraze rechizitoriale mai tranşante şi mai expresive la adresa comunismului decât cele ale lui Sorin Ilieşiu. Numai Petre Ţuţea mai avea asemenea iluminări de justiţiar.

Alex. Ştefănescu

„Ceea ce mi se pare cel mai important în cartea lui Sorin Ilieşiu este modul în care o teorie a funcţiilor manipulative ale filmului se naşte din analiza foarte exactă şi cvasiexhaustivă a unei cinematografii luată ca «studiu de caz», cinematografia românească din vremea comunismului – cu puţinele sale reuşite artistice şi cu multele sale deşeuri propagandistice. Onest până la capăt, autorul nu ezită să supună şi propria sa creaţie aceleiaşi analize critice spectrale, aceleiaşi priviri lucide, transformând adesea vivisecţia într-o la fel de nemiloasă autoscopie. O carte esenţială pentru a înţelege ce a fost filmul ca «armă propagandistică» în vremea comunismului, [… o carte foarte bine scrisă, în care drumul de la imagine la concept şi invers se petrece cu o naturaleţe demnă de invidiat.”

Liviu Antonesei

 

„Intră fără sfială în cartea lui Sorin Ilieşiu, cititorule interesat de istoria recentă a ţării tale sau de drama imaginii în periodul bolşeviciant, căci nu vei găsi acolo etnobotanice, nici gagice de OTV la ţol sumar, nici de băut, o, nu:  ci   vei  înfrunta fulguraţia paradoxului, duritatea de silex a oximoronului, teribilitatea aforismului, farmecul amintirii nefalsificate total de imaginaţie, frumuseţea sălbatică a scriiturii fragmentare…. şi aşa mai departe. O să simţi, după lectura Infernului vândut ca paradis, că-i puţin nebun băiatul ăsta (un exaltat, în orice caz), dar absolut sincer şi curat. Anticomunist şi monarhist din convingere, nu din oportunism. Cum se înflăcărează prea uşor şi ajunge la exprimări sau comportamente patetice (de pildă, îţi cade în genunchi că să-l asculţi ori să-l urmezi), îi cam încurcă, se pare, pe cei alături de care mărşăluieşte impavid ori pentru care se angajează fiinţial. Figura incomodă iaste mnealui în cadrul GDS, unde tiradele se văd acceptate numai dacă-s eminamente retorice, fără, dară, prea mare legătură cu lumea reală. Dintre cei rămaşi acolo, numai Radu Filipescu, altminteri mult mai rezervat şi mai timid, se compară cu el ca autenticitate.”

Luca Piţu

„Îl  ştiu pe Sorin Ilieşiu din filmele lui. (…) Documentarul i-a fost o cale regală spre ceea ce trebuie să devină societatea romanească după ce e limpezită de tot ce o desfigurează şi o murdăreşte.

Este un luptător neînfricat pentru adevăr… (…) Nu există frontieră între filmele, cărţile şi gândurile lui Sorin Ilieşiu. Această integritate morală e o calitate rară la intelectualul român.

Lucid, neînfricat, independent şi, mai ales, implicat cu toată fiinţa şi cu toate armele sale în apărarea libertăţilor civice şi a porţiei de libertate din decembrie 1989, Sorin Ilieşiu rămâne un luptător de neclintit de pe poziţiile sale. Mă regăsesc pe aceeaşi baricadă.”

Lucia Hossu Longin

„Cine nu-l cunoaşte pe Sorin Ilieşiu? Cineast de mare valoare, de departe cea mai activă voce a societăţii civile, autor sau coautor al numeroase iniţiative civice, dintre care notabilă e aceea care a dus la condamnarea comunismului, Sorin Ilieşiu s-a dovedit pentru toţi cei ce îl cunosc şi un devotat prieten, un om pentru care dreptatea nu e un cuvânt, ci un scop. Perseverenţa luptei lui cu abuzurile Puterii, în încercarea de a împiedica şi amenda derapajele politice o dovedesc din plin. Dar Infernul vândut ca paradis mi-a demonstrat ca Sorin Ilieşiu este şi un eseist de mare valoare, preocupat de ceea ce s-a petrecut cu noi în anii regimului comunist. Cu sufletele noastre. Abia acum, după lectura acestei cărţi, pot spune că îl cunosc pe Sorin Ilieşiu – un om puternic, viu şi bun, un etalon al onestităţii şi modestiei în prezent, totodată privind şi judecând lucid şi cu o nedisimulată tristeţe trecutul comunist.

Marius Oprea

„Scris cu un inconfundabil accent pasional, temperat însă de rigoarea demonstraţiei, eseul lui Sorin Ilieşiu despre maleficiile comunismului şi ramificaţiile minciunii propagandistice se citeşte pe nerăsuflate, aidoma unui roman de serie neagră. Doar că, în acest caz, nu avem de a face cu ficţiuni întunecate, ci cu o istorie reală a răului politic, atât în aspectele lui vizibile, cât şi în cele mai degrabă secrete.”

Mihai Măniuţiu

„Ce poate fi mai fascinant şi mai cutremurător decât o analiză documentată şi atât de umană a felului cum s-a încercat o îndoctrinare absolută prin film, adesea subliminală şi care a durat decenii? Sorin Ilieşiu ne oferă un antidot la uitarea care e şi mai înspăimântătoare când cineva, cu migală, prinde, sub lentila fină a obiectivului sau, prin travelinguri şi prim-planuri de comentarii, o îndelungă perioadă, pe care am simţit-o la fel de nocivă, dar n-am avut răbdarea şi talentul de a o aşterne pe hârtie, ca să nu ne mai deprimăm ori de câte ori cineva, care s-a lăsat pervertit de diabolicul comunismului, are încă regrete pentru o politică mârşavă care a culminat cu unicul şi inexplicabilul Fenomen Piteşti. Apoi să ai privilegiul de a intra în laboratorul Apocalipsei după Cioran, minuţios asamblată de Gabriel Liiceanu şi Sorin Ilieşiu, e în sine o şansa nesperată.”

Irina-Margareta Nistor

Setting

Layout

reset default