Ritualul căutării

Share

Ne aflăm în fața unei cărți extrem de complexe, romanul Ciuma neagră (Editura Junimea, Iași, 2020) semnat de George David, al cărui subtitlu, Negustorii de cuvinte, are darul de a extinde aria elementelor ce țin de interpretare. Chiar dacă acțiunea scrierii se petrece în vremea foarte cunoscutei epidemii de ciumă din secolul XIV, la nivel esențial este desemnat un alt pericol la fel de flagelant, pe care îl putem decripta abordând hermeneutic subtitlul amintit mai sus. In acest sens, motivul căutării, primordial în lucrare, se dovedește a avea drept finalitate aflarea unui enigmatic ordin inițiatic, al verba – Templierilor, a cărui activitate constă în gestionarea informațiilor, de orice natură ar fi acestea. O triadă formată din Cavalerul Bărbat (Barbatte de Longchamps, de origine română, înnobilat de regele Jean cel Orb al Boemiei), Ottfried (medic german aflat în căutarea unui leac împotriva ciumei, discipol al vestitului taumaturg și filosof Albertus Magnus), loan (Jehan, sprit juvenil în așteptarea primului amor), are drept scop revelarea unui mister care ne este prezentat din start drept esențial. Primul dintre ei, Cavalerul Barbatte de Longchamps, ocultează până spre finalul romanului atât de specialul motiv al acestei queste inițiatice. Ineditul volum al lui George David privilegiază căutarea, căile care să îndepărteze pe cât se poate vălurile enigmelor impenetrabile. Astfel, multiplele nuanțe ale limbajului sunt foarte importante, stările labirintice care, inevitabil, se ivesc având valori revelate a posteriori. Cartea etalează numeroase scene extrem de sugestive, dintre care subliniem următoarea procesiune greu de uitat: “(.-.) Ajunși în piațeta din fața catedralei, cei trei văzură un grup destul de numeros de ființe – fiindcă nu puteai să zici că erau oameni-famelice, costelive, murdare, stranii, cu priviri pierdute, făpturi asemănătoare întrucâtva strigoilor. Ioan văzu printre ei atât bărbați, cât și femei de diferite vârste, dar descoperi și tineri de seama lui, precum și copilandri – fete și băieți – mai mici. Chiar și dacă n-ar fi făcut nimic neobișnuit, vederea lor te umplea de jale. însă jalea era cu atât mai mare, cu cât toți aceștia erau dezbrăcați până la brâu, deși ploaia măruntă și rece nu te îndemna cu nimic să te despoi de haine. Fiecare membru al grupului avea în mâini cel puțin un bici, cu care se flagela pe sine sau, din când în când, îi ajuta și pe vecini în înfăptuirea penitenței. Urmele biciuirii erau de cele mai multe ori marcate de sânge ce se prelingea din pielea crăpată amestecându-se cu noroiul ce-i stropise pe drum și cu pulberea fină a ploii, care îi drapa ca într-un giulgiu de in subțire. Ba unii dintre ei fuseseră atât de silitori în schingiuirea propriului trup, încât trunchiul le arăta ca o masă diformă de carne tocată și sângerată din belșug. Mulțimea ce se adunase în jurul lor privea înfiorată, tresărind la loviturile mai puternice ale bicelor și ascultând cânturile pe care rătăcitorii le înălțau pe timpul flagelării. (…)”.

Apreciază că prezenta acuitate naturalistă ar putea fi oricând alăturată unor pasaje din Li – Bas sau R rebours de Joris – Karl Huysmans, poate chiar îngemănată cu anumite ipostaze din capodopera lui Octavian Soviany, Viața lui Kostas Venetis.

Revenind la ideatica primordială a romanului, ciuma cuvintelor vătămătoare poate să rănească profund. Romanul lui George David, Ciuma neagră, impresionează printr-o documentare accentuată, multiplele referințe livrești fiind integrate fluent în scriere, astfel încât cititorul să fie incitat la variate atitudini introspective.

Octavian MIHALCEA

(„Dunărea de Jos”, nr. 222, 2020)

Setting

Layout

reset default