Revista SCRIPTOR, nr. 3-4 2016

Share

SCRIPTOR, revista pe care Lucian Vasiliu a înfiinţat-o la Iaşi, pe lângă Editura Junimea, a ajuns la numerele 15-16 (3-4, de anul acesta) şi îşi vede cu bine de drumul său. Am reţinut din sumar răspunsurile lui Ovidiu Genaru la chestionarul propus de directorul publicaţiei. Iată cum răspunde el la o întrebare delicată, despre felul în care se raportează la Dumnezeu, la Biserică şi la Cartea Cărţilor: „Tu, pentru tine, dragă Lucian, te-ai încumeta să răspunzi la această întrebare, mai cu seamă primei treimi, când pronunţi cuvântul Dumnezeu? Eu mă simt un creştin sfios şi discret, dar, oare, e bine să vorbesc despre asta? Nu mă încumet. De vreo douăzeci de ani pictez icoane pe sticlă şi-mi dau seama că ceva se întâmplă cu mine şi nu pot numi acest ceva. Să fie o împăcare înceată cu sfârşitul? Dar tac, las lucrurile să curgă de la sine, mă abandonez îngerului meu păzitor. Cât despre biserică, oho, s-ar putea spune multe şi mărunte. Şi nu de laudă întotdeauna; prea lacomă negustorie, prea puţină smerenie. Lăcaşul e sfinţit, oamenii au vicii ascunse. Şi, şi, şi”. Din acelaşi număr, sunt de citit interviurile cu Alexandru Zub, Simona Modreanu şi Viorel Barbu, epistolele inedite ale lui Aurel Dumitraşcu, pagina despre Bicaz semnată de Eugen Uricaru, jurnalul din anul revoluţiei al lui Liviu Ioan Stoiciu, numeroasele cronici de carte, grupajele de proză şi de poezie. („România literară”, nr. 16-17, 22.04.2016)

*

SCRIPTOR începe cu o invitaţie la lectura versurilor semnate de Angela Baciu, Ştefan Amariţei, Simona – Grazia Dima, Vasile Mihăescu, Passionaria Stoicescu dar şi la remarcabile pagini de proză. Din acelaşi impuls subiectiv, care pluteşte deasupra Compreselor, mă opresc la cea semnată de Dana Konya – Petrişor, Un florentin ciudat, proză care urmează să devină o carte, absolut incitantă prin mostra oferită. Baladarea prin Florenţa cu un american în miniatură şi rădăcini în magnificul oraş, o boemă cu ştaif, patinată de gesturi şi situaţii aristocrate ori de reacţii natural – amuzante şi revelaţiile aferente sunt substanţa, textul şi pretextul fragmentului. Scriptor este o revistă care s-a aşezat deja în tiparele/ rubricile deja cunoscute ca de cînd lumea: de la poemul desenat al lui Vasilian Doboş la miscelaneul care îi reuneşte pe George Popa, Traian Diaconescu, Eugen Uricaru,Nicolae Busuioc, Grigore Ilisei, Florin Faifer, Liviu Papuc et alţii. Un număr interesant care merită citit din doască în doască. [„Convorbiri literare”, nr. 3 (243), martie 2016]

*

SCRIPTOR (Anul II, nr. 3-4 [15-16]/ martie-aprilie 2016). Peste 50 de scriitori semnează în acest număr dublu al revistei, texte din cele mai diverse, de la poezie la „adnotările” lui Alexandru Dan Ciochină. După ce involuntar am strâmbat din nas la „poemul desenat” al Angelei Baciu, de o platitudine dezgustătoare, am sărit direct la Chestionar, socotit de mine cel mai interesant dintre toate „materialele”. La primul punct al chestionarului (formulat de Lucian Vasiliu) privind sintagma alecsandriniană „Românul s-a născut poet”, alegem din răspunsul dat de Ovidiu Genaru pasajul: Acum, în secolul XXI, sociologii constată că naţiile prea poeticeşti care doinesc rezemate în bâtă, prea emoţionale, nu fac în veci performanţă economică. În vecii vecilor. Totuşi, constată autorul „Patimilor după Bacovia”, deja pragmatismul ne ucide zilnic sufletul […]. Păi asta ce vrea să ne spună dacă nu că deja mulţi români nu mai doinesc rezemaţi în bâtă? Un alt punct al chestionarului îi cere băcăuanului să răspundă cum se raportează O.G. la Biserică, iar el răspunde: Cât despre biserică, oho, s-ar putea spune multe şi mărunte. Şi nu de laudă întotdeauna; prea lacomă negustorie, prea puţină smerenie. Peste un rânduleţ, O.G. înşiră trioul: „Şi, şi, şi”. Ceea ce, oho!, subînţelege multe, şi nu tocmai mărunte. [Petre Azaduca, revista „Spiritul critic”, Paşcani, nr. 2 (56), aprilie 2016]

SCRIPTOR, revista pe care Lucian Vasiliu a înfiinţat-o la Iaşi, pe lângă Editura Junimea, a ajuns la numerele 15-16 (3-4, de anul acesta) şi îşi vede cu bine de drumul său. Am reţinut din sumar răspunsurile lui Ovidiu Genaru la chestionarul propus de directorul publicaţiei. Iată cum răspunde el la o întrebare delicată, despre felul în care se raportează la Dumnezeu, la Biserică şi la Cartea Cărţilor: „Tu, pentru tine, dragă Lucian, te-ai încumeta să răspunzi la această întrebare, mai cu seamă primei treimi, când pronunţi cuvântul Dumnezeu? Eu mă simt un creştin sfios şi discret, dar, oare, e bine să vorbesc despre asta? Nu mă încumet. De vreo douăzeci de ani pictez icoane pe sticlă şi-mi dau seama că ceva se întâmplă cu mine şi nu pot numi acest ceva. Să fie o împăcare înceată cu sfârşitul? Dar tac, las lucrurile să curgă de la sine, mă abandonez îngerului meu păzitor. Cât despre biserică, oho, s-ar putea spune multe şi mărunte. Şi nu de laudă întotdeauna; prea lacomă negustorie, prea puţină smerenie. Lăcaşul e sfinţit, oamenii au vicii ascunse. Şi, şi, şi”. Din acelaşi număr, sunt de citit interviurile cu Alexandru Zub, Simona Modreanu şi Viorel Barbu, epistolele inedite ale lui Aurel Dumitraşcu, pagina despre Bicaz semnată de Eugen Uricaru, jurnalul din anul revoluţiei al lui Liviu Ioan Stoiciu, numeroasele cronici de carte, grupajele de proză şi de poezie. („România literară”, nr. 16-17, 22.04.2016)

*

SCRIPTOR începe cu o invitaţie la lectura versurilor semnate de Angela Baciu, Ştefan Amariţei, Simona – Grazia Dima, Vasile Mihăescu, Passionaria Stoicescu dar şi la remarcabile pagini de proză. Din acelaşi impuls subiectiv, care pluteşte deasupra Compreselor, mă opresc la cea semnată de Dana Konya – Petrişor, Un florentin ciudat, proză care urmează să devină o carte, absolut incitantă prin mostra oferită. Baladarea prin Florenţa cu un american în miniatură şi rădăcini în magnificul oraş, o boemă cu ştaif, patinată de gesturi şi situaţii aristocrate ori de reacţii natural – amuzante şi revelaţiile aferente sunt substanţa, textul şi pretextul fragmentului. Scriptor este o revistă care s-a aşezat deja în tiparele/ rubricile deja cunoscute ca de cînd lumea: de la poemul desenat al lui Vasilian Doboş la miscelaneul care îi reuneşte pe George Popa, Traian Diaconescu, Eugen Uricaru,Nicolae Busuioc, Grigore Ilisei, Florin Faifer, Liviu Papuc et alţii. Un număr interesant care merită citit din doască în doască. [„Convorbiri literare”, nr. 3 (243), martie 2016]

*

SCRIPTOR (Anul II, nr. 3-4 [15-16]/ martie-aprilie 2016). Peste 50 de scriitori semnează în acest număr dublu al revistei, texte din cele mai diverse, de la poezie la „adnotările” lui Alexandru Dan Ciochină. După ce involuntar am strâmbat din nas la „poemul desenat” al Angelei Baciu, de o platitudine dezgustătoare, am sărit direct la Chestionar, socotit de mine cel mai interesant dintre toate „materialele”. La primul punct al chestionarului (formulat de Lucian Vasiliu) privind sintagma alecsandriniană „Românul s-a născut poet”, alegem din răspunsul dat de Ovidiu Genaru pasajul: Acum, în secolul XXI, sociologii constată că naţiile prea poeticeşti care doinesc rezemate în bâtă, prea emoţionale, nu fac în veci performanţă economică. În vecii vecilor. Totuşi, constată autorul „Patimilor după Bacovia”, deja pragmatismul ne ucide zilnic sufletul […]. Păi asta ce vrea să ne spună dacă nu că deja mulţi români nu mai doinesc rezemaţi în bâtă? Un alt punct al chestionarului îi cere băcăuanului să răspundă cum se raportează O.G. la Biserică, iar el răspunde: Cât despre biserică, oho, s-ar putea spune multe şi mărunte. Şi nu de laudă întotdeauna; prea lacomă negustorie, prea puţină smerenie. Peste un rânduleţ, O.G. înşiră trioul: „Şi, şi, şi”. Ceea ce, oho!, subînţelege multe, şi nu tocmai mărunte. [Petre Azaduca, revista „Spiritul critic”, Paşcani, nr. 2 (56), aprilie 2016]

SCRIPTOR, revista pe care Lucian Vasiliu a înfiinţat-o la Iaşi, pe lângă Editura Junimea, a ajuns la numerele 15-16 (3-4, de anul acesta) şi îşi vede cu bine de drumul său. Am reţinut din sumar răspunsurile lui Ovidiu Genaru la chestionarul propus de directorul publicaţiei. Iată cum răspunde el la o întrebare delicată, despre felul în care se raportează la Dumnezeu, la Biserică şi la Cartea Cărţilor: „Tu, pentru tine, dragă Lucian, te-ai încumeta să răspunzi la această întrebare, mai cu seamă primei treimi, când pronunţi cuvântul Dumnezeu? Eu mă simt un creştin sfios şi discret, dar, oare, e bine să vorbesc despre asta? Nu mă încumet. De vreo douăzeci de ani pictez icoane pe sticlă şi-mi dau seama că ceva se întâmplă cu mine şi nu pot numi acest ceva. Să fie o împăcare înceată cu sfârşitul? Dar tac, las lucrurile să curgă de la sine, mă abandonez îngerului meu păzitor. Cât despre biserică, oho, s-ar putea spune multe şi mărunte. Şi nu de laudă întotdeauna; prea lacomă negustorie, prea puţină smerenie. Lăcaşul e sfinţit, oamenii au vicii ascunse. Şi, şi, şi”. Din acelaşi număr, sunt de citit interviurile cu Alexandru Zub, Simona Modreanu şi Viorel Barbu, epistolele inedite ale lui Aurel Dumitraşcu, pagina despre Bicaz semnată de Eugen Uricaru, jurnalul din anul revoluţiei al lui Liviu Ioan Stoiciu, numeroasele cronici de carte, grupajele de proză şi de poezie. („România literară”, nr. 16-17, 22.04.2016)

*

SCRIPTOR începe cu o invitaţie la lectura versurilor semnate de Angela Baciu, Ştefan Amariţei, Simona – Grazia Dima, Vasile Mihăescu, Passionaria Stoicescu dar şi la remarcabile pagini de proză. Din acelaşi impuls subiectiv, care pluteşte deasupra Compreselor, mă opresc la cea semnată de Dana Konya – Petrişor, Un florentin ciudat, proză care urmează să devină o carte, absolut incitantă prin mostra oferită. Baladarea prin Florenţa cu un american în miniatură şi rădăcini în magnificul oraş, o boemă cu ştaif, patinată de gesturi şi situaţii aristocrate ori de reacţii natural – amuzante şi revelaţiile aferente sunt substanţa, textul şi pretextul fragmentului. Scriptor este o revistă care s-a aşezat deja în tiparele/ rubricile deja cunoscute ca de cînd lumea: de la poemul desenat al lui Vasilian Doboş la miscelaneul care îi reuneşte pe George Popa, Traian Diaconescu, Eugen Uricaru,Nicolae Busuioc, Grigore Ilisei, Florin Faifer, Liviu Papuc et alţii. Un număr interesant care merită citit din doască în doască. [„Convorbiri literare”, nr. 3 (243), martie 2016]

*

SCRIPTOR (Anul II, nr. 3-4 [15-16]/ martie-aprilie 2016). Peste 50 de scriitori semnează în acest număr dublu al revistei, texte din cele mai diverse, de la poezie la „adnotările” lui Alexandru Dan Ciochină. După ce involuntar am strâmbat din nas la „poemul desenat” al Angelei Baciu, de o platitudine dezgustătoare, am sărit direct la Chestionar, socotit de mine cel mai interesant dintre toate „materialele”. La primul punct al chestionarului (formulat de Lucian Vasiliu) privind sintagma alecsandriniană „Românul s-a născut poet”, alegem din răspunsul dat de Ovidiu Genaru pasajul: Acum, în secolul XXI, sociologii constată că naţiile prea poeticeşti care doinesc rezemate în bâtă, prea emoţionale, nu fac în veci performanţă economică. În vecii vecilor. Totuşi, constată autorul „Patimilor după Bacovia”, deja pragmatismul ne ucide zilnic sufletul […]. Păi asta ce vrea să ne spună dacă nu că deja mulţi români nu mai doinesc rezemaţi în bâtă? Un alt punct al chestionarului îi cere băcăuanului să răspundă cum se raportează O.G. la Biserică, iar el răspunde: Cât despre biserică, oho, s-ar putea spune multe şi mărunte. Şi nu de laudă întotdeauna; prea lacomă negustorie, prea puţină smerenie. Peste un rânduleţ, O.G. înşiră trioul: „Şi, şi, şi”. Ceea ce, oho!, subînţelege multe, şi nu tocmai mărunte. [Petre Azaduca, revista „Spiritul critic”, Paşcani, nr. 2 (56), aprilie 2016]

Setting

Layout

reset default