Palimpseste regăsite. Vol. 2 – Între linii

Palimpseste regăsite. Vol. 2 – Între linii

30.00 lei

Prozator cultivând iniţial povestirea, Grigore ILISEI a trecut ulterior la roman, păstrând din zestrea producţiilor anterioare preferinţa pentru personaje interiorizate, cu o viaţă sufletească profundă, în medii mai mult sugerate decât surprinse în date lor concrete. O dată cu „Pasaj de raţe sălbatice” publicat în 1996, beneficiind de posibilitatea de a-şi duce până la capăt explicaţiile, scriitorul abordează procesul „înstrăinării” personajelor, provocat de o istorie necruţătoare din timpul celui de al doilea război mondial şi din perioada postbelică. Camil Dunea, pictor originar din Basarabia, trăieşte intens, alături de alte personaje, acest proces, încercând să se salveze prin artă.

Liviu LEONTE

 

 

Romanul Între linii are două „linii” narative principale: cea a destinului lui Camil Dunea şi cea a Dragăi Ştefan. Sunt două destine paralele care angrenează în juru-le alte destine. Întâlnirea lor este palimpsestică, adică „între linii”. Jocul suprapunerilor constituie punctul forte al naraţiunii lui Grigore Ilisei. Interesant că structura ideologică a liniilor marchează pe cea fiinţială şi estetică. Am putea deduce că linia ideologică, atotstăpânitoare în epocă, desparte iremediabil în două linii paralele vieţile protagoniştilor. Drama personală devine reflex al dramei fundalului istoric. Dar lucrurile nu sunt deloc atât de simple, căci desincronizarea vieţilor celor doi protagonişti poate fi de ordin temporal, dat fiind că între dânşii e o diferenţă de peste două decenii, amintind de iubirea eroilor din Adela lui Ibrăileanu: „Ea, o domnişoară de 19 ani, el un bărbat de 40”. (p. 101).

Theodor CODREANU

  • An apariţie:: 2018
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 274
ISBN 978-973-37-2196-3 Categorii: ,

Autor: Ilisei Grigore

Descriere

Prozator cultivând iniţial povestirea, Grigore ILISEI a trecut ulterior la roman, păstrând din zestrea producţiilor anterioare preferinţa pentru personaje interiorizate, cu o viaţă sufletească profundă, în medii mai mult sugerate decât surprinse în date lor concrete. O dată cu „Pasaj de raţe sălbatice” publicat în 1996, beneficiind de posibilitatea de a-şi duce până la capăt explicaţiile, scriitorul abordează procesul „înstrăinării” personajelor, provocat de o istorie necruţătoare din timpul celui de al doilea război mondial şi din perioada postbelică. Camil Dunea, pictor originar din Basarabia, trăieşte intens, alături de alte personaje, acest proces, încercând să se salveze prin artă.

Liviu LEONTE

 

 

Romanul Între linii are două „linii” narative principale: cea a destinului lui Camil Dunea şi cea a Dragăi Ştefan. Sunt două destine paralele care angrenează în juru-le alte destine. Întâlnirea lor este palimpsestică, adică „între linii”. Jocul suprapunerilor constituie punctul forte al naraţiunii lui Grigore Ilisei. Interesant că structura ideologică a liniilor marchează pe cea fiinţială şi estetică. Am putea deduce că linia ideologică, atotstăpânitoare în epocă, desparte iremediabil în două linii paralele vieţile protagoniştilor. Drama personală devine reflex al dramei fundalului istoric. Dar lucrurile nu sunt deloc atât de simple, căci desincronizarea vieţilor celor doi protagonişti poate fi de ordin temporal, dat fiind că între dânşii e o diferenţă de peste două decenii, amintind de iubirea eroilor din Adela lui Ibrăileanu: „Ea, o domnişoară de 19 ani, el un bărbat de 40”. (p. 101).

Theodor CODREANU

Recenzii

  1. admin

Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top