Muta, o mătură care vorbeşte prea mult

Muta, o mătură care vorbeşte prea mult

20.00 lei

V-ați întrebat vreodată dacă lucrurile aparent neînsuflețite nu poartă sub învelișurile lor inimi mai bune decât ale oamenilor? Știți ce fac obiectele din casă atunci când rămân singure, fără nici un om în preajmă? V-ar surprinde să aflați că au și ele zile mai bune și zile mai proaste, că se bucură și se supără asemenea oamenilor, că uneori tânjesc după o familie adevărată, cu părinți și frați?

Cu tandrețe și umor, Irene POSTOLACHE descoperă micilor cititori extraordinarul din aspectele cele mai banale, scoțând la iveală ascunzișurile nebănuite ale universului casnic: lucrurile care îl alcătuiesc, fiecare cu personalitatea și felul său de a fi, devin personaje ale acestui volum. Cartea Muta, o mătură care vorbește prea mult povestește despre prietenie, despre solidaritate, despre respect, despre greșeli și despre iertare, despre grija și iubirea față de ceilalți, manifestate prin gesturi mici, dar esențiale.

Diana BOBICĂ

  • An apariţie:: 2019
  • Format:: 20x20 cm
  • Număr de pagini:: 90
ISBN 978-973-37-2301-1 Categorii: ,

Autor: Postolache Irene

Descriere

V-ați întrebat vreodată dacă lucrurile aparent neînsuflețite nu poartă sub învelișurile lor inimi mai bune decât ale oamenilor? Știți ce fac obiectele din casă atunci când rămân singure, fără nici un om în preajmă? V-ar surprinde să aflați că au și ele zile mai bune și zile mai proaste, că se bucură și se supără asemenea oamenilor, că uneori tânjesc după o familie adevărată, cu părinți și frați?

Cu tandrețe și umor, Irene POSTOLACHE descoperă micilor cititori extraordinarul din aspectele cele mai banale, scoțând la iveală ascunzișurile nebănuite ale universului casnic: lucrurile care îl alcătuiesc, fiecare cu personalitatea și felul său de a fi, devin personaje ale acestui volum. Cartea Muta, o mătură care vorbește prea mult povestește despre prietenie, despre solidaritate, despre respect, despre greșeli și despre iertare, despre grija și iubirea față de ceilalți, manifestate prin gesturi mici, dar esențiale.

Diana BOBICĂ

Additional Information

Weight 0.5 kg

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Muta, o mătură care vorbeşte prea mult”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top