Istorii…

Istorii…

35.00 lei

La vremea când au fost aduși lucrătorii din cele trei fabrici în centrul orașului, în magazinul sătesc din Avrămeni a intrat un străin îmbrăcat țărănește, a salutat cuviincios și a cerut un țoi de secărică. S-a dus într-un colț și a început să dea rachiul pe gât fără să se grăbească. Cei câțiva bărbați, pe care i-a găsit înăuntru stând de vorbă au amuțit și au ieșit ca la comandă. Străinul și-a isprăvit secărica, s-a dus la ușă, s-a uitat afară, apoi a încuiat-o, revenind la tejghea. A scos din sân o hârtie și a așezat-o pe tăblie, netezind-o cu evlavie.
– Bădie gestionar, i s-a adresat cu ochii mijiți, de parcă ar fi vrut să-l vadă mai bine, pune mâna pe plaivaz și scrie aici că vrei să intri în partid. În partidul comunist, a adăugat, dacă vrei să fim prieteni. Aici e vorba și de viitorul copiilor pe care noi i-am putea purta pe la școli, să-i facem oameni așa cum numai noi știm. Ce zici, încheiem târgul?…
Vânzătorul, om care azvârlea țuhalul de optzeci de kile de colo până colo fără să se sinchisească, s-a uitat în ochii vizitatorului, apoi la hârtie, și-a ridicat privirea în sus, mormăind ceva de neînțeles pentru musafir.
– Hai, nu molfăi vorbele, că n-am să stau toată ziua aici. Scrie! și-a asprit glasul.
– Domnule, știi ce? Ia-ți potloaga asta de aici și bagă-ți-o undeva, că eu nu mă înscriu în partidul satanelor! i-a vorbit la fel Elefterie. Și nu mai umbla cu cioara vopsită! Șterge-o din prăvălie până nu mă apucă toți dracii de pe lumea asta!
Ioan ŢICALO

  • An apariţie:: 2017
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 282
ISBN 978-973-37-2084-3 Categorii: ,

Autor: Ţicalo Ioan

Descriere

La vremea când au fost aduși lucrătorii din cele trei fabrici în centrul orașului, în magazinul sătesc din Avrămeni a intrat un străin îmbrăcat țărănește, a salutat cuviincios și a cerut un țoi de secărică. S-a dus într-un colț și a început să dea rachiul pe gât fără să se grăbească. Cei câțiva bărbați, pe care i-a găsit înăuntru stând de vorbă au amuțit și au ieșit ca la comandă. Străinul și-a isprăvit secărica, s-a dus la ușă, s-a uitat afară, apoi a încuiat-o, revenind la tejghea. A scos din sân o hârtie și a așezat-o pe tăblie, netezind-o cu evlavie.
– Bădie gestionar, i s-a adresat cu ochii mijiți, de parcă ar fi vrut să-l vadă mai bine, pune mâna pe plaivaz și scrie aici că vrei să intri în partid. În partidul comunist, a adăugat, dacă vrei să fim prieteni. Aici e vorba și de viitorul copiilor pe care noi i-am putea purta pe la școli, să-i facem oameni așa cum numai noi știm. Ce zici, încheiem târgul?…
Vânzătorul, om care azvârlea țuhalul de optzeci de kile de colo până colo fără să se sinchisească, s-a uitat în ochii vizitatorului, apoi la hârtie, și-a ridicat privirea în sus, mormăind ceva de neînțeles pentru musafir.
– Hai, nu molfăi vorbele, că n-am să stau toată ziua aici. Scrie! și-a asprit glasul.
– Domnule, știi ce? Ia-ți potloaga asta de aici și bagă-ți-o undeva, că eu nu mă înscriu în partidul satanelor! i-a vorbit la fel Elefterie. Și nu mai umbla cu cioara vopsită! Șterge-o din prăvălie până nu mă apucă toți dracii de pe lumea asta!
Ioan ŢICALO

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Istorii…”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top