De la Petru citire

De la Petru citire

30.00 lei

La sfârșitul lecturării romanului De la Petru citire, nu-l pot imagina altfel pe protagonist decât jucând de unul singur șotron în şopron…

  • An apariţie:: 2016
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 220
ISBN 978-973-37-1902-1 Categorii: ,

Autor: Iftime Vasile

Descriere

La sfârșitul lecturării romanului De la Petru citire, nu-l pot imagina altfel pe protagonist decât jucând de unul singur șotron în şopron, deoarece pentru el (a)casă înseamnă locul unde ești așteptat. Petru ar fi vrut să-l joace în doi, dar iubita îi moare și nu poate rezista psihic acestui șoc/ joc. De atunci, el încearcă să arunce cât mai bine pietricica în pătrățelele șotronului, numai că de fiecare dată greșește: ori nimerește pe de lături de „căsuță”, ori își pierde echilibrul (psihic) și iese obligatoriu din joc, ţopăind de durere. Este, în fond, vorba despre jocul vieţii, unde pătrățelele vizate/visate pot reprezenta viața unui dezrădăcinat şi inadaptat în cadrul familiei, în internatul liceului, în şcoala militară, în spitalul de psihiatrie și în incinta monahală. Vasile IFTIME scrie un matur şi foarte bun roman poetic al (de-)formării îmbinat cu unul de moravuri, în care limbajul liric şi apoftegmatic alternează fără stridenţe cu acela buruienos și pitoresc, folosit de unele personaje.

Vasile SPIRIDON

Additional Information

Weight 0.5 kg
Adaugă o recenzie

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top