Cu Mărioara Davidoglu prin Veacul Marilor Actori

Cu Mărioara Davidoglu prin Veacul Marilor Actori

30.00 lei

În aceste pagini, istoria unui secol de teatru este despre cum se ivesc vedete pe locul altora capricioase; cum scenele lumii devin loc de înălțare a talentelor românești, cum artistele sărutau mâinile maeștrilor ce le-au șlefuit talentul, cum rolurile mici pot fi cele mari, cum nici talentul nu este îndeajuns, cum iubirile mari se nasc și dispar când arta pe toate le cuprinde.

Mărioara Davidoglu, societară a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” în Iași, artistă emerită, ne poartă de la Teatrul din Copou – ars în 1888 – prin ungherele cabinelor celui nou al arhitecților vienezi Fellner și Helmer (1894), dar și într-ale celorlalte Naționale românești ori din marile metropole ale lumii. Ne duce pe urmele artiștilor români aflați acolo pentru spectacole, stagiuni ori pentru a-și desăvârși cariere pornite în țară.

  • An apariţie:: 2019
  • Format:: A5
  • Număr de pagini:: 268
ISBN 978-973-37-2284-7 Categorii: ,

Autor: Șoitu Laurențiu

Descriere

În aceste pagini, istoria unui secol de teatru este despre cum se ivesc vedete pe locul altora capricioase; cum scenele lumii devin loc de înălțare a talentelor românești, cum artistele sărutau mâinile maeștrilor ce le-au șlefuit talentul, cum rolurile mici pot fi cele mari, cum nici talentul nu este îndeajuns, cum iubirile mari se nasc și dispar când arta pe toate le cuprinde.

Mărioara Davidoglu, societară a Teatrului Național „Vasile Alecsandri” în Iași, artistă emerită, ne poartă de la Teatrul din Copou – ars în 1888 – prin ungherele cabinelor celui nou al arhitecților vienezi Fellner și Helmer (1894), dar și într-ale celorlalte Naționale românești ori din marile metropole ale lumii. Ne duce pe urmele artiștilor români aflați acolo pentru spectacole, stagiuni ori pentru a-și desăvârși cariere pornite în țară.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Cu Mărioara Davidoglu prin Veacul Marilor Actori”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top