“Poveşti din ceaşca de cafea” de Toni Hulubei Macovei“Poveşti din ceaşca de cafea” de Toni Hulubei Macovei“Poveşti din ceaşca de cafea” de Toni Hulubei Macovei

Share

Poveşti din ceaşca de cafea

Toni Hulubei Macovei a reflectat asupra bunelor şi relelor de pe faţa pământului, cu ale cărui minunăţii suntem atât de risipitori. N-a ostenit, admirând frumuseţea. A rezultat o spovedanie, o mărturisire, ce poartă pecetea sincerităţii şi ingenuităţii, ce te duc, uneori, cu gândul la jurnalele adolescentine. Toni Hulubei Macovei a intitulat aceste pagini mărturisitoare, scrise în îndepărtata Cubă, unde Sicu a fost ambasador, Poveşti din ceaşca de cafea. Autoarea cărţii, ce-a văzut lumina tiparului la Editura Junimea, unde a fost poftită să tipărească de colegul nostru, regretatul Don Cezar, nu se uită în zaţul uscat să ghicească viitorul, ce se va întâmpla mâine, poimâine, ci recompune din arabescurile desenate pe porţelanul în care s-a aflat băutura aromitoare, vrăjită, trecutul. Îl reînvie din fragmente, cărora le dă sens, tâlcuindu-le. Această coborâre la orizonturile cele îndepărtate reprezintă şi un catharsis, precum şi un efort statornic de înţelegere a rosturilor. Prin acest demers, Toni se întemeiază cu puterea de a merge mai departe, păstrând intactă, ca pe un talisman, curăţia de odinioară.

De la trecut la prezent, distanţele, când te arunci în vâltoarea jocului cu iluziile, cum o face Toni, nu-s cosmice, ci surmontabile cu pasul năzdrăvan al gândului. De la rememorările vârstelor care au fost, cu pronunţata lor aură sentimentală, la prezentul imediat, Toni Hulubei Macovei trece cu naturaleţe, judecând actualitatea în paginile de impresii cubaneze, cele mai reuşite ale cărţii, cu bonomia ironistului benign. Aici se găseşte buna măsură şi se împacă fericit, în doze potrivite, sentimentul cu meditaţia şi spiritul critic, în vreme ce ficţiunile sunt mai degrabă cufundări afective.

Mi-e dat, citindu-i cartea să o descopăr pe colega mea de facultate ca vieţuind pe planeta poveştii, pe care mulţi dintre noi am pierdut-o iremediabil.

(Grigore Ilisiei, Evenimentul)Poveşti din ceaşca de cafea

Toni Hulubei Macovei a reflectat asupra bunelor şi relelor de pe faţa pământului, cu ale cărui minunăţii suntem atât de risipitori. N-a ostenit, admirând frumuseţea. A rezultat o spovedanie, o mărturisire, ce poartă pecetea sincerităţii şi ingenuităţii, ce te duc, uneori, cu gândul la jurnalele adolescentine. Toni Hulubei Macovei a intitulat aceste pagini mărturisitoare, scrise în îndepărtata Cubă, unde Sicu a fost ambasador, Poveşti din ceaşca de cafea. Autoarea cărţii, ce-a văzut lumina tiparului la Editura Junimea, unde a fost poftită să tipărească de colegul nostru, regretatul Don Cezar, nu se uită în zaţul uscat să ghicească viitorul, ce se va întâmpla mâine, poimâine, ci recompune din arabescurile desenate pe porţelanul în care s-a aflat băutura aromitoare, vrăjită, trecutul. Îl reînvie din fragmente, cărora le dă sens, tâlcuindu-le. Această coborâre la orizonturile cele îndepărtate reprezintă şi un catharsis, precum şi un efort statornic de înţelegere a rosturilor. Prin acest demers, Toni se întemeiază cu puterea de a merge mai departe, păstrând intactă, ca pe un talisman, curăţia de odinioară.

De la trecut la prezent, distanţele, când te arunci în vâltoarea jocului cu iluziile, cum o face Toni, nu-s cosmice, ci surmontabile cu pasul năzdrăvan al gândului. De la rememorările vârstelor care au fost, cu pronunţata lor aură sentimentală, la prezentul imediat, Toni Hulubei Macovei trece cu naturaleţe, judecând actualitatea în paginile de impresii cubaneze, cele mai reuşite ale cărţii, cu bonomia ironistului benign. Aici se găseşte buna măsură şi se împacă fericit, în doze potrivite, sentimentul cu meditaţia şi spiritul critic, în vreme ce ficţiunile sunt mai degrabă cufundări afective.

Mi-e dat, citindu-i cartea să o descopăr pe colega mea de facultate ca vieţuind pe planeta poveştii, pe care mulţi dintre noi am pierdut-o iremediabil.

(Grigore Ilisiei, Evenimentul)Poveşti din ceaşca de cafea

Toni Hulubei Macovei a reflectat asupra bunelor şi relelor de pe faţa pământului, cu ale cărui minunăţii suntem atât de risipitori. N-a ostenit, admirând frumuseţea. A rezultat o spovedanie, o mărturisire, ce poartă pecetea sincerităţii şi ingenuităţii, ce te duc, uneori, cu gândul la jurnalele adolescentine. Toni Hulubei Macovei a intitulat aceste pagini mărturisitoare, scrise în îndepărtata Cubă, unde Sicu a fost ambasador, Poveşti din ceaşca de cafea. Autoarea cărţii, ce-a văzut lumina tiparului la Editura Junimea, unde a fost poftită să tipărească de colegul nostru, regretatul Don Cezar, nu se uită în zaţul uscat să ghicească viitorul, ce se va întâmpla mâine, poimâine, ci recompune din arabescurile desenate pe porţelanul în care s-a aflat băutura aromitoare, vrăjită, trecutul. Îl reînvie din fragmente, cărora le dă sens, tâlcuindu-le. Această coborâre la orizonturile cele îndepărtate reprezintă şi un catharsis, precum şi un efort statornic de înţelegere a rosturilor. Prin acest demers, Toni se întemeiază cu puterea de a merge mai departe, păstrând intactă, ca pe un talisman, curăţia de odinioară.

De la trecut la prezent, distanţele, când te arunci în vâltoarea jocului cu iluziile, cum o face Toni, nu-s cosmice, ci surmontabile cu pasul năzdrăvan al gândului. De la rememorările vârstelor care au fost, cu pronunţata lor aură sentimentală, la prezentul imediat, Toni Hulubei Macovei trece cu naturaleţe, judecând actualitatea în paginile de impresii cubaneze, cele mai reuşite ale cărţii, cu bonomia ironistului benign. Aici se găseşte buna măsură şi se împacă fericit, în doze potrivite, sentimentul cu meditaţia şi spiritul critic, în vreme ce ficţiunile sunt mai degrabă cufundări afective.

Mi-e dat, citindu-i cartea să o descopăr pe colega mea de facultate ca vieţuind pe planeta poveştii, pe care mulţi dintre noi am pierdut-o iremediabil.

(Grigore Ilisiei, Evenimentul)

Setting

Layout

reset default