Pentru cei inteligenţi, cu lecturi şi replică

Share

coperta-1-passionaria-stoicescu-18febrPassionaria Stoicescu a debutat editorial în anul 1971, cu volumul Lume mică, lume mare, cu versuri pentru copii, dar cu un titlu care proiectează o carieră literară, deopotrivă, destinată literaturii „pentru cei mici”. Cel puţin trei generaţii de copii şi nepoţi au „muncit” textele Passionariei Stoicescu, colorîndu-le ilustraţiile, subliniind, răstindu-se unde nu înţeleg ori, poate, nu le place, învăţînd, că sînt în manuale sau pe lista de „lecturi opţionale”, în vacanţă sau la şcoală.

Cea mai recentă carte a Passionariei Stoicescu, Mic dicţionar deosebit: „Cine-a fost, ce-a devenit!”, deschide, inspirat, colecţia „Uliţa copilăriei”, pe care o lansează Editura Junimea în acest an. Cartea e una mai specială, fie şi pentru că se adresează, în chip explicit, copiilor inteligenţi, cu lecturi (bogate) şi replică; obiectul „jocurilor” de aici este cuvîntul însuşi, iar autoarea propune tînărului său cititor deştept o explorare a papirosferei; „Din multele ce sunt în limbă,/ cuvintele de-aici te plimbă/ cu ajutorul poeziei/ în tainele mitologiei,/ în largurile geografiei,/ botanicii, gastronomiei…”, scrie Passionaria Stoicescu într-un fel de captatio benevolentiae pentru copiii silitori, dar şi, poate, pentru „loaze”, cu vorba celebrului personaj caragialian. Poeziile au o structură complexă, dar limpede, care pune în valoare, de la început, definiţia substantivelor comune din limba română, în legătură cu etimologiile, uneori, previzibile, alteori, totuşi, greu de intuit chiar şi pentru cineva obişnuit cu jocurile lingvistice şi cu studiile la zi. Passionaria Stoicescu pleacă de la un cuvînt din limba comună şi îl „trage” spre origini; Mic dicţionar deosebit: „Cine-a fost, ce-a devenit!” e un îndreptar etimologic atît pentru copii, cît şi pentru părinţii, bunicii şi profesorii lor; astfel, ei află că „alain delon” poartă numele unui cunoscut actor francez care a purtat, primul, haina „cu gulerul bogat şi îmblănit”, atlasul folosit la geografie „vine” de la Atlas „despre care/ se credea că în spinare,/ pe-ai săi umeri de titan,/ ţine-n chip de bolovan/ bolta, cerul, să nu cadă/ peste pămînteni grămadă!”, babilonie e de la Babilon, baionetă, de la Bayonne, batistă, de la un „fabricant francez”, Baptiste, cafeaua e, iată, de la Kaffa, din Etiopia, canadiana, din Canada, canarul „cu ochii duşi” (sintagmă celebră, intrată în uzul curent dintr-un vers al lui Şerban Foarţă şi dintr-un cîntec frumos al celor de la Phoenix), din Canare, cerberul e mitologicul Kerberos, ecou e de la nimfa Ekho, egării, de la neamţul inventiv (cum altfel?) Jaeger, far, de la Pharos, floare, de la zeiţa Flora a romanilor, genţiana, de la luptătorul Gentius al ilirilor, joben, de la negustorul Jobin, leuşteanul din ciorba cea de toate zilele a românului, de la o plantă din Liguria, ocean e Okeanos al grecilor, dar, adaug, şi al lui Eminescu, pergament – Pergam, olimpiadă – Olimpia, zefir – Zephyros, cîte şi mai cîte…

Cartea Passionariei Stoicescu e un spectacol lingvistic, un regal care, iată, poate începe cu un substantiv comun, aparent incolor, uzat (batistă, baionetă, cafea, canadiană, ecou, egări, far, fazan, floare, ghilimele, indigo, leuştean, liceu, marionetă, narcisă, sandvici, şarlatan, uragan, vestibul, zînă, himeră etc.), pentru ca, prin explorarea etimologiei, a originii, autoarea să ne invite într-o călătorie pînă la capătul mitologiei, geografiei, civilizaţiei vechi şi moderne. Cel mai adesea, poeziile distilează o poveste, ceea ce le face încă mai atractive; cuvîntul e foarte frecvent în versurile din carte, semn că miza rămîne, pînă la urmă, istorisirea, taifasul, cum scrie la un moment dat Passionaria Stoicescu sau, altfel, caruselul poveştilor unei alte Şeherezade pentru „califul” cu vîrsta între patru şi o sută douăzeci de ani; iată, de pildă, povestea tristă a canarului din Canare, între libertatea de acasă şi robia din pribegie sau o poveste „retrasă în vremuri” a zeiţei Vesta, a vestibulului ori, poate, altele, mai vesele, despre savarina lui Savarin sau sandviciul lui De Sandwich. Cele mai multe etimologii sînt găsite la vechii greci, la francezi şi latini, spanioli, egipteni, germani, turci (hurmuz, de la Ormuz, te duce cu gîndul la Urmuz, nu-i aşa?), indieni; unele, e adevărat sunt atît de exotice, încît par improbabile (de ce ar „veni” dum-dum dintr-un indian Dämdäma, cîtă vreme termenul e, mai degrabă, o construcţie onomatopeică şi cum să crezi că zînă e „dziana” dintr-o limbă „dacică” neştiută?), altele sînt amuzant-anecdotice (damigeana – dame Jeanne, de exemplu), dar majoritatea poeziilor-etimologiilor din Micul dicţionar deosebit al Passionariei Stoicescu este a unei scriitoare adevărate care s-a documentat temeinic pentru a scrie o carte care nu e doar pentru cei mici de pe uliţa copilăriei. Iar prima însuşire e claritatea, limpezimea, chiar şi atunci cînd defineşte himera, „obiectul” lucrării ficţionalului: „Un vis frumos ce-ţi dă tîrcoale,/ dar imposibil de-mplinit,/ nişte vedenii ireale,/ un vag contur, nedefinit,/ sunt o himeră… O nălucă/ pe care-atunci cînd vrei s-o prinzi/ îşi pune umbrele pe fugă/ şi-n braţe aeru-l cuprinzi./ Cuvîntul vine din străfunduri/ de ani şi-a denumit cîndva/ un monstru ce trăia-n afunduri/ şi chiar Himera se numea/…/ De la Himera de-altădată,/ azi doar năluca-şi are rost/ sau cîteva sculpturi în artă/ vrînd să ne-arate cum a fost./ Dar vezi, făptura efemeră/ nu reuşim s-o mai aflăm…/ E iluzoriu, o himeră/ şi-n felul ăsta o păstrăm”; sau Orientul, cu superbia şi surparea sa: „Ce dacă-i toamnă? Ea, cu drag,/ mărgele o să-mi dea, şirag./ Pe-un fir de aţă năzdrăvan/ bobiţe de hurmuz bălan/ am înşirat şi m-am gătit,/ prinţesă m-am închipuit./ Bunica m-a privit atent:/ – Vai, parcă-ai fi din Orient!/ şi-a povestit cu glasul blînd/ tot ce ştia despre cuvînt…/ – Hur-muz! Ce nume! De-l rosteşti,/ parcă mărgele răvăşeşti/ rostogolindu-se-n auz/ dintr-un oraş străvechi, Ormuz.”

Cartea Passionariei Stoicescu e una dintre apariţiile editoriale cu totul remarcabile din stricta noastră actualitate literară.

Ioan Holban

[„Luceafărul de dimineaţă”, nr. 8, (1074) august 2016]

 

Setting

Layout

reset default