M.B. Ionescu-Lupeanu, Strigoii lui Şuţu

Strigoii din adâncuri

Printre volumele de debut ale anului 2015, în colecţia Numele Prozatorului apărută la editura Junimea, se regăseşte şi volumul de nuvele Strigoii lui Şuţu semnat de M.B. Ionescu-Lupeanu. Volumul conţine unsprezece nuvele scrise într-un stil poetic. Aceste nuvele încearcă să reînvie anumite teme istorice în care însă personajele şi psihismul acestora sunt foarte actuale. Atitudinea, limbajul şi modul lor de a fi reflectă sincer spiritul balcanic.

Psihologia personajelor este de o adâncime tenebroasă. Între aceste personaje se simte o tensiune sexuală care culminează de cele mai multe ori într-o moarte violentă: „Am murit cu craniul zdrobit de un bărbat pe care-l invitasem în cortul meu şi în mine.” Obsesia fiecăruia pentru sexualitate şi moarte bântuie fiecare povestire, iar astfel imaginarul care domină este unul întunecat, ca de coşmar.

Autorul nu se sfieşte în a trata teme tabu cu o sinceritate crudă care adeseori deranjează, cum ar fi bolile venerice, sexualitatea exacerbată şi violenţa. Tot ce ţine de funcţionarea biologică a corpului este descris cu o minuţiozitate aproape naturalistă, prin urmare, ceea ce domină în aceste nuvele este urâtul, grotescul. Adeseori, cadrul acţiunii este natura în care, odată cu omul, îşi face apariţia boala, moartea sau o violenţă dusă la extrem. Această natură pare a face trimitere la o stare primitivă, înainte de morală, unde forţele primordiale precum erosul şi violenţa stau la baza formării fiecărui om.

Firul narativ este dificil de urmărit din cauza fragmentării şi a unui ritm sacadat, care însă oferă un farmec aparte nuvelelor, dar şi necesită o lectură atentă. În concluzie, miza volumului stă în a provoca cititorul la nivel emotiv datorită stilului sacadat şi a temelor tratate într-un mod obsesiv.

Eliza POP

(„Steaua”, nr. 3 (809), martie 2016)