Iulian Marcel Ciubotaru, Note și documente de istorie literară

Share

Lucrarea tânărului istoric ieșean Iulian Marcel Ciubotaru, intitulată Note și documente de istorie literară ne face să ne întrebăm în mod firesc care este legătura autorului cu literatura?

Am fi probabil tentați să credem că nu există vreuna. Cu toate acestea, la o lectură mai atentă, regăsim în alcătuirea capitolelor și subcapitolelor lucrării, ce reprezintă o selecție de articole și studii de istorie literară, seriozitatea și meticulozitatea specifică istoricului în abordarea unor astfel de subiecte. Astfel, textele respective au în comun, printre multe alte lucruri, și asta: acribia specifică istoricului în cercetarea și valo­rificarea documentelor.

Lucrarea este structurată în două părți. Prima parte reprezintă o micromonografie, după cum o numește autorul, dedicată poetului George Mărgărit, „personaj cu totul uitat astăzi (nici cât a trăit nu a fost prea cunoscut)” (p. 5), de la pagina 9 la pagina 77.

A doua parte, frumos intitulată Pagini de istorie culturală, se compune dintr-o colecție de 14 articole scrise pe diverse subiecte (pp. 79-260), unde se îmbină istoria cu literatura, teologia ș.a.

Dintre toate textele publicate în cea de-a doua parte a lucrării ne-au atras atenția în mod deosebit următoarele: 1) Completări la biografia lui Constantin Erbiceanu (pp. 101-106); 2) Din relațiile episcopului Melchisedec cu Academia Română (pp. 229-236); 3) Aron Densușianu către episcopul Melchisedec (pp. 237-239).

În articolul despre Constantin Erbiceanu, marele teolog român care a fost profesor și decan al Facultății de Teologie din București, respectiv membru titular al Academiei Române, autorul aduce în atenție patru scrisori datate între anii 1879-1888. Aceste scrisori fac parte din corespondența episcopului Melchisedec Ștefănescu, aflate în prezent la Biblioteca Centrală Universitară Iași în fondul arhivistic Melchisedec, și au fost trimise acestuia de Constantin Erbiceanu, care se considera fiul să spiritual (pp. 104-106). Din corpusul scrisorilor reiese în mod clar recunoștința pe care teologul român i-o purta mentorului sau.

Cel de-al doilea articol ni-l prezintă pe episcopul de Roman, Melchisedec Ștefănescu, și relația sa cu Academia Română. La baza alcătuirii acestui text, după cum afirmă autorul, stau o serie de scrisori inedite identificate în fondul arhivistic Melchisedec din colecțiile Serviciului Județean Iași al Arhivelor Naționale ale României. Reținem din aceste scrisori una dintre ele unde a fost descrisă biblioteca episcopului Melchisedec, „așezată în 8 dulapuri și (care, n. n.) se compu­ne din cărți în diferite limbi” (p. 234), pe care a donat-o Academiei Române.

Ultimul articol reprezintă analiza unei scrisori a lui Aron Densușianu, profesor Ia Facultatea de Litere a Universității din Iași și membru corespondent al Academiei Române, trimisă episcopului Melchisedec Ștefănescu al Romanului. Autorul a descoperit această scrisoare tot în fondul Melchisedec menționat anterior, aflat în colecțiile Serviciului Județean Iași al Arhivelor Naționale. O ipoteză deosebit de interesanta este aceea că nu se cunoaște „în momentul de față, dacă episcopul Romanului a răspuns profesorului ieșean” (p. 238). Profesorul Aron Densușianu îi solicitase episcopului-cărturar, prin intermediul scrisorii, „o carte bulgară tipărită la Buda, în 1844” (p. 238) din biblioteca personală a acestuia.

De remarcat în cele două articole amintite anterior, cu privire la episcopul Melchisedec, este faptul ca tânărul istoric ieșean reușește nu numai să descifreze scrisorile respective ci să le transcrie și conținutul, lucru deosebit de folositor istoricilor și teologilor care vor dori să aprofundeze în viitor și acest subiect.

Nu trebuie uitat faptul ca autorul acestei lucrări, din dorința de-a fi cât mai original și de-a aduce în atenția cercetătorilor lucruri cât mai inedite cu putință, mai abordează și alte subiecte precum activitatea de revizor școlar a lui Mihai Eminescu, un poet al Unirii: Dimitrie Dăscalescu, calendarul popular la români, cărturarul Constantin D. Gheorghiu ș.a.

Lucrarea se încheie cu o listă unde este prezentată sursa textelor și revistele unde au fost publicate, dintre care amintim câteva: Dacia literară, Convorbiri literare, Expres cultural etc.

Lecturarea acestei cărți reprezintă o adevărată „desfătare” intelectuală pe care o recomandăm cu căldură tuturor celor care sunt dornici să descopere pasaje inedite din istoria literaturii române, și nu numai, pe care Iulian Marcel Ciubotaru le pune cu generozitate la dispoziția cititorilor.

dr. Silviu-Constantin Nedelcu

(„Renașterea”, nr. 1/ ianuarie 2019 )

Setting

Layout

reset default