,

Ioan Florian Stanciu, Cinema Orient

Share

În prefaţă („cuvântul însoţitor”), criticul Ioan Holban vede în apariţia romanului „un eveniment editorial de excepţie”, „unul din romanele cele mai importante din stricta noastră actualitate literară: prin tema sa, scriitura, modernitatea şi rigoarea construcţiei narative, umorul şi echilibrul fin menţinut între percepţia contemporană şi atitudinea autorului în legătură cu o epocă sinistră din istoria recentă a lumii ţărăneşti de la noi”. Şi, mai crede criticul: „Ioan Florian Stanciu e un foarte bun povestitor care pare că şi-a făcut ucenicia la şcoala prozatorilor moldoveni, păstrând adesea respiraţia largă, ozonul, gustul de pelin şi mierea trecutului din fraza sadoveniană”. Într-o prezentare pe care ne-o trimite romancierul odată cu cartea, IFS ne spune că „romanul evocă colectivizarea tragi-comică a regiunii Constanţa. Întrucât după 1957, adică imediat ce, în chiar sânul cu şerpi al PMR, se rezolvaseră, tot cu bâta şi glonţul, unele disensiuni interne, prin anihilarea subită a deviaţioniştilor de dreapta, s-a şi luat hotărârea de a se accelera procesul de transformare socialistă a agriculturii, urmând ca regiunea turcită a Constanţei să devină, triumfal, prima regiune în întregime colectivizată a noii republici integral sovietizată”. Şi: „De aceea, pe post de Gingiz Han, a fost trimis dincolo de Dunăre tânărul de mare viitor Nicolae Ceauşescu, iar pe urmele sale, au năvălit ca lăcustele 30 000 de activişti ai partidului, mobilizaţi de pretutindeni, ca să colinde cu cartea de propagandă şi cu pistolul de lămurire toate satele din nordul Dobrogei…” Cu aceste două texte de promovare, nu ne mai rămâne decât să citim romanul şi să ne dăm cu părerea într-un număr viitor.

Dumitru Augustin Doman

[Revista „Argeş”, Piteşti, nr. 1 (415), ianuarie 2017]

Setting

Layout

reset default