Interferențe literare și estetice

Share

Valorile și idealurile culturii apusene și conținutul artei literare în raport cu dezumanizarea instaurată deopotrivă în lume și în istorie în perioada sa târzie se remarcă în acest volum al lui Codrin Liviu Cuțitaru (Studii de anglistică și americanistică, 2016) cu toată forța și stranietatea lor definitorie. Studiile cuprinse aici sunt rezultatul unei prodigioase activități publicistice care s-a desfășurat de-a lungul unui deceniu și jumătate și reprezintă un efort de a surprinde spiritul vremii și imperativele sale culturale imediate. Conținutul tematic al volumului a făcut obiectul unor exegeze apărute în reviste culturale românești de prestigiu precum România culturală, Observator cultural, Însemnări ieșene, Dacia literară, Suplimentul de cultură și constituie o reflecție asupra constituirii canonului literar occidental, dar mai cu seamă asupra literaturii ca instrument de cunoaștere cu semnificații ce transcend valoric istoria imediată.

Vădind o viziune analitică de amplă erudiție, autorul volumului reunește autorii canonici ai literaturii occidentale, de la Shakespeare și Heywood, Webster și Poe, la Bukowski, Kostova, Steiner și Sacks într-un eseu care descrie bogăția expresiei literare anglo-americane, mai ales ca potențial poetic și metaforic. Impresionantă este de asemenea lista traducătorilor care, prin entuziasmul și efortul lor interpretativ asupra variațiilor textului literar, reintegrează istoric și cultural aceste opere. Sunt importante aceste traduceri și datorită faptului că ele contribuie la ,,mondializarea” culturii și, deci, la deplina sa reconfigurare valorică. Studiile lui Codrin Liviu Cuțitaru dezvăluie complexitatea acestui fenomen, mai cu seamă din perspectiva ideii de ficționalizare ca liant între istoria individuală și istoria grupului, între alteritatea revelată și sinele auctorial. Scopul restituirii în limba română ar fi, așadar, acela de a revela specificitatea și limita axiomatică cu care se confruntă literatura datorită interferențelor interculturale.

Elocvent este totodată mecanismul selecției lui Codrin Liviu Cuțitaru. Demersul său însă nu se instituie normativ, ci sub forma unei experiențe hermeneutice recuperatoare în contextul unei poetici a pluralității și diversificării gustului estetic și al actului interpretativ. Volumul deschide perspectiva unei evadări neașteptate în spațiul ficționalului ca pură delectare estetică, iar ca studiu hermeneutic se configurează prin juxtapunerea ingenioasă și polifonică a elementelor de critică jurnalistică, eseistică și academică.

Sunt analizate, așadar, într-un antrenant exercițiu al spiritului critic, curente literare majore, cristalizate în epocile elizabetană, iacobită, modernă și postmodernă. Addenda face trimitere la ,,clasicii” literaturii universale în câteva incursiuni interpretative asupra noilor obiective estetice ale artei, pe urmele lui Theodor Adorno, Ilf și Petrov, Andrei Kurkov, Haruki Murakami, Hermann Hesse, Orhan Pamuk, Vladimir Nabokov sau Dalia Sofer și a relației lor cu provocările lumii postindustriale. Autorul descrie registrul imprevizibil prin intermediul căruia subiectul auctorial își percepe și își exprimă existența, integrând un anumit climat cultural, dar semnalând în același timp anumite remanențe psihologice ale culturii originare. De aici, o atentă cartografiere a fenomenului literar occidental prin intermediul unor incursiuni subiective în spațiul semnificațiilor emoțional-ideologice, precum și în cel al sensurilor fundamentale atribuite literaturii. Masiva construcție interpretativă a autorului se impune, pe de o parte, prin fascinația pentru o viață culturală neîngrădită și, pe de altă parte, printr-o atentă observare a formării canonului literar, a modului cum interferează istoria grupului și istoria individuală și a efectelor acestor interferențe asupra fenomenului literar. Sunt discutate, astfel, autoreferențialitatea, autoficționalizarea, impulsul deconstructiv postmodern și sentimentul derutei existențiale a personajelor într-o lume care își vădește vocația pentru haos și nevoia exorcizării prin narațiune și confesiune ca tendință irepresibilă a eului postmodern, a cărui ,,orbire ontologică” este esențialul său ,,defect tragic”.

Demersul analitic al autorului adâncește problematica tensiunii absolute a artei și a caracterului deconstructiv al personajului ca date simptomatice ale fenomenului cultural contemporan. Analizând semnificațiile metaforice și simbolice ale 48 STEAUA 10/2017 textului literar, volumul stăruie asupra unor teme majore care au structurat canonul cultural de-a lungul timpului: paradigme ale sensibilității feminine captive într-un univers patriarhal complex și insondabil (Thomas Heywood), semnificații morbide ale monstruosului cu valențe burlești, mesajul tragediei mute a unor destine aflate în disoluție (Jeffrey Eugenides), criza interioară a personajelor, elementele unei estetici cu evoluări încrucișate sau în declin, unde sublimul se convertește în grotesc (Ian McEwan). În acest context, jocul estetic al scriitorului determină conversia lui homo spectator în homo symbolicum (E. A. Poe), iar autorul surprinde dinamismul tipologic al ,,războiului de formule mentalitare” și conflictele identitare ale unei lumi inegale, al cărei orizont valoric și-a pierdut temeiul, devenind o ,,metaforă goală” (Herman Melville).

În ansamblu, studiile lui Codrin Liviu Cuțitaru circumscriu aspectele majore ale identității estetice și literare anglo-americane, constituind o provocare de a depăși tiparele canonice clasice și de le redefini în mod autentic pe fondul unui context cultural polimorfic.

 

(„Steaua, nr. 10/ 2017)

Laura ROȘCA

Setting

Layout

reset default