Despre canonicul Caragiale

Share

Cunoscut ca poet și prozator și recompensat cu multe premii, Dan Ionescu vine cu o nouă carte intitulată Absurdul în opera lui I. L. Caragiale, publicată la Editura Junimea în 2018. Prin această carte Dan Ionescu se arată a fi și un critic literar cel puțin de valoarea poetului, dar cu o perspectivă de dezvoltare mai extinsă decât a acestuia. Dintr-odată este de constatat că, prin acest volum, doctorul în filologie Dan Ionescu se afirmă ca unul dintre cei mai curajoși critici literari ai României de sud-vest de la Eugen Negrici încoace. Cu câteva excepții, critica de sud-vest a trecut pe lângă scriitorii canonici ai literaturii române. Criticii literari tineri ai zonei nu sunt cu nimic mai prejos decât toți ceilalți critici literari români din generația lor, ca talent, ca spirit critic, ca lectură și cultură. Dan Ionescu este primul dintre aceștia care are curajul de a nu mai recurge la casca de protecție a abordării unor scriitori secundari pentru destinul literaturii noastre.

Marii scriitori constituie un triplu standard pentru critica literară. Mai întâi, aceștia validează vocația critică, spiritul critic viu: cine este capabil să elaboreze un punct de vedere critic rezonabil din perspectivă hermeneutică despre un mare scriitor este și el critic literar. În al doilea rând, acela care emite argumentat o idee critică ce acoperă o structură din opera unui mare scriitor, acela se autorizează și el drept critic literar. În al treilea rând, cine aplică în mod revelator o metodă critică nouă asupra operei unui scriitor canonic, acela poate fi luat și el în seamă ca fiind critic literar. Atingerea unui singur standard nu este garanție, nu este certificat de autentificare pentru critic, dar o carte ce se circumscrie acestor standarde ne indică un critic literar cu vocație, cu spirit critic, cu idee critică și cu metodă critică. Ideea critică articulează structura interpretativă, iar metoda și simțul critic delinează ierarhia. Critica literară este neapărat interpretare și ierarhizare.

Dincolo și în conexiune cu acestea trebuie s-o spunem tranșant: pentru a face în mod clar pasul înainte din grupul de critici literari cu un viitor semnificativ, Dan Ionescu, plecând de la ce a realizat în cartea în dezbatere, trebuie doar să-și ambreieze mai decis metoda. Principial, cartea sa despre I. L. Caragiale evită căile bătute: pleacă „de la ideea relevării unor aspecte de profunzime, care nu au fost luate în discuție de cei mai importanți exegeți ai operei lui I. L. Caragiale”.

De-a lungul investigației, Dan Ionescu este focusat pe interpretare și ierarhizare. Nu dă din cuvinte ca alții, ci dezvoltă o reflecție și o cercetare de detaliu a operei, orientat pe o idee subsumată categoriei estetice a absurdului. Ipoteza cărții, pe deplin, elegant și dezinvolt probată, este că „I. L. Caragiale are voință de absurd” și că în întreaga sa operă (comedii, drame, nuvele, momente, schițe și poezii) efectul de absurd este irepresibil perceptibil. Efectele de absurd sunt detaliat și analitic ilustrate în toate compartimentele operei. În mod specific, în piesele de teatru absurdul „se exprimă prin didascalii, prin expresii lapidare, de anunțare a gesturilor și faptelor, apoi în dialoguri” și prin situații absurde. În subsidiar, la nivelul limbajului, absurdul izbucnește din rulajul reversibil al sensurilor denotative și conotative ale cuvintelor.

Cartea se citește cu plăcere, căci pe lângă accelerarea și vibrația pe care o induc ideatica și problematica, avem de-a face cu un discurs critic proaspăt, fără contorsiuni silogistice și abuz de neologisme. Linia de argumentație critică are coerență și coeziune. O carte de pus în bibliografi a esențială a lui I. L. Caragiale. Dacă Dan Ionescu va reuși să păstreze curajul abordării autorilor canonici, scriind despre aceștia, ideile îi vor rămâne limpezi, atunci cu siguranță voluntar sau nu va lua urma curajului și valorii lui Eugen Negrici a cărui umbră pe soare sau pe nor acoperă încă apăsător critica literară tânără a României de sud-vest.

 

Ștefan Vlăduțescu

[„Scrisul Românesc”, nr. 4 (188), aprilie 2019]

Setting

Layout

reset default