Carte și istorie

Share

De regulă, fiecare carte are viața ei: apare… când iese de sub tipar, la buna voie a autorului, editurii, sorții, alinierii planetelor. Excepție fac aparițiile „la soroc”, determinate de elocvența anumitor evenimente. Și rar se-ntâmplă ca o carte să se… auto-aniverseze! „Creanga de măr” a lui Grigore Vieru înflorește în plină toamnă, marcând împlinirea celor 40 de ani scurși de la debutul în România al poetului basarabean care, în 1978, își vedea tipărită cea dintâi carte cu litere latine a unui condeier de peste Prut. Se intitula „Steaua de vineri”, apărea (după peripețiile înfățișate nu odată în această rubrică) la Editura ieșeană „Junimea”, marcând cu zece ani înaintea adoptării oficiale în Basarabia a alfabetului firesc, jinduita regăsire a literei latine și revenirea de facto a scriitorilor basarabeni în familia cea adevărată: „suntem români, și punctum!”. Retipărirea „Stelei de vineri” confirmă caratele evenimentului de acum 40 de ani, readucând în atenție nu numai o poezie care, repede, avea să câștige meritată prețuire pe tot cuprinsul românesc, ci și necesitatea de a nu lăsa uitării gesturile ce aveau să determine și să accelereze evoluții puse de secole sub obroc, cu efect nu numai în plan cultural, ci, desigur, și politic. „Creanga de măr” este „Steaua de vineri” din 1978; Editura precizează: „În dialog și în acord cu soția poetului, doamna Raisa Vieru, precum și cu cei doi fii, Teodor și Călin, am procedat la câteva reașezări ale ediției inițiale”. Este vorba de o „addenda” în care se publică fragmente din scrisorile poetului adresate cu decenii în urmă confraților ieșeni, emoționante și prin căldura prieteniei sincer afișată, și printr-un anume mesianism prin definiție profetic: Grigore Vieru vedea și înțelegea mersul evenimentelor în acest zbuciumat spațiu balcanic mai lucid decât politicienii de pe ambele maluri ale „râului blestemat”: „Nimeni nu poate fi azi (scrisoarea îmi era adresată în 1991) autor de Unire. Reunirea va fi opera întregii colectivități, opera clipei care se apropie. După rodul reunirii să mergem mai întâi în satele noastre atât de rătăcite încă, pe care trebuie să le pregătim clipă de clipă, zi de zi, pentru acest măreț Act, și-apoi în America și-n Occident. Nu este exclus, totuși, ca această minune tulburătoare o vor săvârși doi președinți care se numesc Reînflorirea economică a Țării și Sărăcia groaznică, mai ales lipsa de energie ce vin peste Basarabia. Eu cred că nu mai avem mult până la reînflorirea economică a Țării, iar până la sărăcia ce vorbeam e și mai puțin.” Să fie! Documentarul fotografic inclus în finalul noii ediții înmănunchează imagini-mărturie inedite ale peregrinărilor ieșene în care poetul avea să cunoască întreaga amiciție cu care a fost întâmpinat de confrați în orașul marilor Uniri înainte de apariția bizarelor, violentelor și greu explicabilelor contestări de după 1989, precum și memorabile întâlniri cu locuri sfințite de amintirea lui Eminescu, Alecsandri, Sadoveanu. Aș vedea noua apariție a „Crengii de măr” însoțită, la lansare, de prezența corului țărănesc „Flori de măr” de la Râșca: nu-i vorba doar de cvasi-similitudinea titulaturilor, ci, mai ales, de potențarea versului de temperatura emoției pe care o degajă intonarea vechilor cântece românești în interpretarea atât de sinceră și de viguroasă a sătenilor din „Țara de Sus”… O a doua apariție în pregătire la „Junimea” este tot o reeditare prilejuită de un eveniment: apropiata inaugurare, la Iași, a statuii poetului georgian din veacul al XIX-lea Besarion Gabașvili. Cartea care se retipărește a apărut în 1977: „Oștile tristeții”. „Besiki”, reputat poet liric clasic gruzin din secolul XVIII, adevărat Eminescu al Georgiei, s-a născut la Tbilisi în 1750 și și-a trăit ultimii ani ai vieții la Iași, ca ambasador al unui țar gruzin pe lângă curtea vremelnică a lui Potemkin. Și-a sfârșit zilele în 1791, fiind înmormântat într-un cimitir care astăzi nu mai există. I s-a păstrat piatra de mormânt, identificată de istorici gruzini și aflată acum în păstrarea Muzeului de istorie de la Palatul Culturii. Editura, împreună cu „Fundația culturală georgiană”, a propus amplasarea bustului într-un perimetru cât mai apropiat de locul fostului mormânt, aflat acum în chiar centrul civic al urbei. Sculptorul Maisuradze a dăltuit bustul pe care georgienii l-au făcut cadou Iașului și, cu sprijinul Primăriei și al Ambasadei, curând va fi urcat pe soclu. Cartea, retipărită, va însoți evenimentul. Carte și istorie!

Mircea Radu IACOBAN

Setting

Layout

reset default