“Cântecul lebedei” de Dumitru Vacariu“Cântecul lebedei” de Dumitru Vacariu“Cântecul lebedei” de Dumitru Vacariu

Share

„Acum, Dumitru Vacariu editează acest volum de poezie pe care l-aş asemui cu un tablou al vieţii, o călătorie de suflet pe meleaguri de vers. Culorile sunt religia, credinţă, legătura cu / căutarea Domnului, copilăria, amintirile, nostalgia, apăsarea curgerii timpului, cu tot corolarul, suferinţele, iubirile, chemările, chinurile, pierderile, bucuriile, plăcerea de a vedea lumea cu frumuseţile ei (prin strofe ca: «De pe culmi coboară împodobite / miresele zorilor / să culeagă flori albe şi roze / din visele copiilor») ş.a. Dar şi ale împlinirii şi speranţelor, chiar dacă unele sunt «ucise de amurg», acum, când pe apele lacului vieţii lui Dumitru Vacariu «pluteşte cea de a optzecea lebădă». De la frumuseţea, puritatea copilăriei, trăită întru Domnul («Îţi mai aminteşti de copilăria noastră, Iisuse? / Cât de frumos ne jucam împreună şi cât de cinstit credeam unul în altul!») la urcuşul pe dealul vieţii, până la răscruci în care căutarea pare în gol («Acum zadarnic încerc să te mai caut, Iisuse, / Unde te-ai ascuns?») şi relele, suferinţele provocate de om de mult, dinainte de dinainte, persistă («Torţionarii tăi şi ai mei / ştiu ce fac, Iisuse, / încă de dinainte ca Adam şi Eva / să guste din pomul oprit»).

Un volum care poate fi privit şi ca o mărturisire, o oglindire a vieţii autorului, scris într-un registru al sensibilităţii, nostalgiei si speranţei, poate si apăsării sufleteşti, dar mai ales iubirii şi credinţei.”

(Convorbiri literare)

„Acum, Dumitru Vacariu editează acest volum de poezie pe care l-aş asemui cu un tablou al vieţii, o călătorie de suflet pe meleaguri de vers. Culorile sunt religia, credinţă, legătura cu / căutarea Domnului, copilăria, amintirile, nostalgia, apăsarea curgerii timpului, cu tot corolarul, suferinţele, iubirile, chemările, chinurile, pierderile, bucuriile, plăcerea de a vedea lumea cu frumuseţile ei (prin strofe ca: «De pe culmi coboară împodobite / miresele zorilor / să culeagă flori albe şi roze / din visele copiilor») ş.a. Dar şi ale împlinirii şi speranţelor, chiar dacă unele sunt «ucise de amurg», acum, când pe apele lacului vieţii lui Dumitru Vacariu «pluteşte cea de a optzecea lebădă». De la frumuseţea, puritatea copilăriei, trăită întru Domnul («Îţi mai aminteşti de copilăria noastră, Iisuse? / Cât de frumos ne jucam împreună şi cât de cinstit credeam unul în altul!») la urcuşul pe dealul vieţii, până la răscruci în care căutarea pare în gol («Acum zadarnic încerc să te mai caut, Iisuse, / Unde te-ai ascuns?») şi relele, suferinţele provocate de om de mult, dinainte de dinainte, persistă («Torţionarii tăi şi ai mei / ştiu ce fac, Iisuse, / încă de dinainte ca Adam şi Eva / să guste din pomul oprit»).

Un volum care poate fi privit şi ca o mărturisire, o oglindire a vieţii autorului, scris într-un registru al sensibilităţii, nostalgiei si speranţei, poate si apăsării sufleteşti, dar mai ales iubirii şi credinţei.”

(Convorbiri literare)

„Acum, Dumitru Vacariu editează acest volum de poezie pe care l-aş asemui cu un tablou al vieţii, o călătorie de suflet pe meleaguri de vers. Culorile sunt religia, credinţă, legătura cu / căutarea Domnului, copilăria, amintirile, nostalgia, apăsarea curgerii timpului, cu tot corolarul, suferinţele, iubirile, chemările, chinurile, pierderile, bucuriile, plăcerea de a vedea lumea cu frumuseţile ei (prin strofe ca: «De pe culmi coboară împodobite / miresele zorilor / să culeagă flori albe şi roze / din visele copiilor») ş.a. Dar şi ale împlinirii şi speranţelor, chiar dacă unele sunt «ucise de amurg», acum, când pe apele lacului vieţii lui Dumitru Vacariu «pluteşte cea de a optzecea lebădă». De la frumuseţea, puritatea copilăriei, trăită întru Domnul («Îţi mai aminteşti de copilăria noastră, Iisuse? / Cât de frumos ne jucam împreună şi cât de cinstit credeam unul în altul!») la urcuşul pe dealul vieţii, până la răscruci în care căutarea pare în gol («Acum zadarnic încerc să te mai caut, Iisuse, / Unde te-ai ascuns?») şi relele, suferinţele provocate de om de mult, dinainte de dinainte, persistă («Torţionarii tăi şi ai mei / ştiu ce fac, Iisuse, / încă de dinainte ca Adam şi Eva / să guste din pomul oprit»).

Un volum care poate fi privit şi ca o mărturisire, o oglindire a vieţii autorului, scris într-un registru al sensibilităţii, nostalgiei si speranţei, poate si apăsării sufleteşti, dar mai ales iubirii şi credinţei.”

(Convorbiri literare)

Setting

Layout

reset default