SCRIPTOR 7-8/2018

Share

Primim, regulat, la redacţie, revista Scriptor, de data aceasta ilustrată cu imagini foto din anii 80, de obicei cu personalităţi literare ale Iaşului, dar şi cu scriitori de primă mărime din ţară, însumând tot atâtea mo­mente de istorie literară, pentru unii scriitori de frumoase aduceri-aminte, cum şi paginile de literatură se vor de cele mai multe ori a ne purta fiinţa dincolo de ceea  ce vom  fi  odată  cu trecerea timpului. Oare nu aceasta ne sugerează aceste flash-uri, de altfel admirabi­le, din rubricile din debutul revistei: „Poemul desem­nat”, de data acesta semnat de Cristian Simionescu, sau poemele din rubrica „Un poet, o pagină”, cu chipuri­le, de obicei tinere, ale poeţilor ce se bucură de acest privilegiu ca Doina-Rândunica Anton, Cornelius Drăgan, Ion Hadârcă, Ioan Es. Pop. O revistă ex­celent făcută, cu o grafică pe măsură, care are de toa­te, de la creaţia literară din actualitate la cronici şi stu­dii de istorie literară, litera­tură străină cu care intrăm pentru prima dată în con­tact – acum poeme de Iossif Ventura din Grecia şi proză de Jean Ronand din Franţa. Citim cu interes „Proust şi prinţii români” de Bogdan Mihai   Mandache,   din   nou „eminesciana” cu semnătu­rile lui Valentin Coşereanu, Traian Diaconescu, Tereza Kortusova şi Nicolae Mareş, ca, întorcându-ne, să reci­tim însemnările lui Ştefan Afloroaiei despre lectura cărţii Spovedanie a lui Lev Tolstoi, în care vorbeşte de crizele profunde ale marelui scriitor rus, şi în care des­coperim, de altfel, „proble­mele omului modern” cu întrebarea obsedantă „dacă viaţa are sens”, şi constata­rea lui Tolstoi: „Poţi trăi numai în măsura în care viaţa te îmbată, dar imediat ce te trezeşti nu poţi să nu vezi că toate sunt numai înşelăciune şi încă înşelă­ciune prostească”, ca, în final, Tolstoi să accepte o ultimă şansă a vieţii: „măr­turisirea întru adevăr”, pe care îl descoperă în condiţia creştină  a   omului.   („Discobolul”, nr. 241-2-3, 2017, Alba Iulia)

Setting

Layout

reset default