Scriitorul

Scriitorul

35.00 lei

Când am scris acest roman, atipic în formula lui, în ţesătura lui narativă la începutul anilor ’90, adunând în fondul lui peste treizeci de proze scurte scrise, în cea mai mare parte, înainte de 1989, trăiam nesiguranţa profesiei pe care am dorit să o ur­mez cu mari speranţe de trai mai bun. Deziluzia a venit imediat, cu tumultul de libertate de la începutul democraţiei noastre originale. Ştiam că libertatea, mai ales libertatea de expresie, nu este un lucru uşor. Dar, în euforia de atunci, am luat cu asalt acea libertate. Imediat m-am trezit pe un front cu tranşee desfundate, rupt, cu edituri care-şi închideau porţile, cu reviste literare cu primele pagini în doliu – într-un vid al afirmării din care nu vedeam nici o ieşire. M-am trezit în pielea personajului pe care doream să-l construiesc în jurul acelor proze scurte, care, publicate într-o carte de povestiri, nu ar fi avut, după impresia mea, nici o şansă de izbândă. Şi atunci am purces la scrierea romanului, imaginându-mă într-o realitate care-mi oferea mai mult decât puteam eu ficţiona. Nu mi-a fost greu. Greu mi-ar fi fost, desigur, să descind ca personajul romanului meu prin ţară, să citesc în faţa unor oameni, care m-ar fi hui­duit. Am făcut-o, oricum, cu alte ocazii. Prilejul oferit de acest prim roman al meu a deschis calea de a scrie şi alte romane. Am devenit scriitorul care doreşte să trăiască din scris. Oare am reuşit? Sunt încă în viaţă!
Gellu DORIAN

  • An apariţie:: 2019
  • Format:: 13 x 20.5 cm
  • Număr de pagini:: 266
ISBN 978-973-37-2244-1 Categorii: ,

Autor: Dorian Gellu

Descriere

Când am scris acest roman, atipic în formula lui, în ţesătura lui narativă la începutul anilor ’90, adunând în fondul lui peste treizeci de proze scurte scrise, în cea mai mare parte, înainte de 1989, trăiam nesiguranţa profesiei pe care am dorit să o ur­mez cu mari speranţe de trai mai bun. Deziluzia a venit imediat, cu tumultul de libertate de la începutul democraţiei noastre originale. Ştiam că libertatea, mai ales libertatea de expresie, nu este un lucru uşor. Dar, în euforia de atunci, am luat cu asalt acea libertate. Imediat m-am trezit pe un front cu tranşee desfundate, rupt, cu edituri care-şi închideau porţile, cu reviste literare cu primele pagini în doliu – într-un vid al afirmării din care nu vedeam nici o ieşire. M-am trezit în pielea personajului pe care doream să-l construiesc în jurul acelor proze scurte, care, publicate într-o carte de povestiri, nu ar fi avut, după impresia mea, nici o şansă de izbândă. Şi atunci am purces la scrierea romanului, imaginându-mă într-o realitate care-mi oferea mai mult decât puteam eu ficţiona. Nu mi-a fost greu. Greu mi-ar fi fost, desigur, să descind ca personajul romanului meu prin ţară, să citesc în faţa unor oameni, care m-ar fi hui­duit. Am făcut-o, oricum, cu alte ocazii. Prilejul oferit de acest prim roman al meu a deschis calea de a scrie şi alte romane. Am devenit scriitorul care doreşte să trăiască din scris. Oare am reuşit? Sunt încă în viaţă!
Gellu DORIAN

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „Scriitorul”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top