La inaugurarea cimitirului de elefanţi

La inaugurarea cimitirului de elefanţi

25.00 lei

La inaugurarea cimitirului de elefanți este, așa cum parțial lasă de înțeles și titlul, o radiografie evenimențială cu bătaie escatologică. Șarjând semnele unui postumanism pe cât de amenințător, pe atât de redemptoriu, Vlad Mușat pare să se simtă bine în menghina dintre erudiție și sacralitate. Ba chiar mai mult de atât: pentru a ne induce în eroare complet, persona delegată de poet pozează, șugubăț și (auto)critic, în damnatul unor metodologii contradictorii.
De fapt, în această carte totul este așezat după principiul superpoziției.
În timp ce solemnitatea asertivității camuflează în pauzele de respiro vulnerabilități asumate, nihilismul de suprafață este alimentat de vitalitatea celui ce crede în zăloagele faptelor bune. Iată de ce organul de simț transcendental al poetului supurează și jubilează concomitent.
Profet chinuit de melancolii revanșarde, Vlad Mușat își face intrarea în poezia autohtonă în chip hibrid, de Wolverine cu flagelul la purtător, gata să-și plesnească spinarea pentru orice cauză, știind că vindecarea – odată ce gestul traumatic a fost transfigurat – e iminentă. Căci, la o adică, „versurile/ pot vindeca orice boală autoimună”.

Mihók TAMÁS

  • An apariție: 2020
  • Număr de pagini: 94
ISBN 978-973-37-2344-8 Categorii: ,

Autor: Muşat Vlad

Descriere

La inaugurarea cimitirului de elefanți este, așa cum parțial lasă de înțeles și titlul, o radiografie evenimențială cu bătaie escatologică. Șarjând semnele unui postumanism pe cât de amenințător, pe atât de redemptoriu, Vlad Mușat pare să se simtă bine în menghina dintre erudiție și sacralitate. Ba chiar mai mult de atât: pentru a ne induce în eroare complet, persona delegată de poet pozează, șugubăț și (auto)critic, în damnatul unor metodologii contradictorii.
De fapt, în această carte totul este așezat după principiul superpoziției.
În timp ce solemnitatea asertivității camuflează în pauzele de respiro vulnerabilități asumate, nihilismul de suprafață este alimentat de vitalitatea celui ce crede în zăloagele faptelor bune. Iată de ce organul de simț transcendental al poetului supurează și jubilează concomitent.
Profet chinuit de melancolii revanșarde, Vlad Mușat își face intrarea în poezia autohtonă în chip hibrid, de Wolverine cu flagelul la purtător, gata să-și plesnească spinarea pentru orice cauză, știind că vindecarea – odată ce gestul traumatic a fost transfigurat – e iminentă. Căci, la o adică, „versurile/ pot vindeca orice boală autoimună”.

Mihók TAMÁS

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Fii primul care adaugi o recenzie la „La inaugurarea cimitirului de elefanţi”

Dezactiveaza titlul coloanei Mega Menu

Istoricul Junimii

Junimea a fost un curent cultural și literar, dar și o asociație culturală înființată la Iași în anul 1863 de către Iacob Negruzzi, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Vasile Pogor și Titu Maiorescu.

Un curent literar este adeseori o simplă construcție istorică, rezultatul însumării mai multor opere și figuri, atribuite de cercetătorii acelorași înrâuriri și subsumate acelorași idealuri. Multă vreme după ce oamenii și creațiile lor au încetat să ocupe scena epocii lor și răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă filiații și afinități, grupând în interiorul aceluiași curent opere create în neatârnare și personalități care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune.

Fără îndoială că nu acesta este cazul „Junimii”. Sarcina istoricului care își propune să studieze dezvoltarea acestui important curent este ușurată de faptul că încă de la început el se sprijină pe consensul mai multor voințe și că tot timpul o puternică personalitate îl domină. În afară de aceasta, „Junimea” nu este numai un curent cultural și literar, dar și o asociație.

Ea însă nu a luat naștere printr-un act formal (asemenea Academiei Române, întemeiată cam în aceeași vreme în București) și nu s-a menținut după legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. „Junimea” n-a fost atât o societate, cât o comunitate de interese culturale dar și socio-politice. Junimea mai înseamna și un cenaclu literar, o tipografie și un sistem de librării.

Apariția ei se datorează afinității viu resimțite dintre personalitățile întemeietorilor. Ea se menține apoi o perioadă îndelungată prin funcțiunea atracțiilor și respingerilor care alcătuiesc caracteristica modului de a trăi și a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit căreia “Intră cine vrea, rămâne cine poate” este și aceea pe care asociația ieșeana o adoptă pentru sine.

Desigur, nu numai instinctul vieții menține unitatea „Junimii” în decursul existentei ei. Asociația dorește să-și dea o oarecare bază materială și o anumită ordine sistematică a lucrărilor, câștigă noi membri, se îngrijește de formarea noilor generații și poartă polemici colective. Dar peste tot ce constituie în viață „Junimea”, produsul deliberat al voinței de a se organiza, plutește duhul unei înțelegeri comune a societății, a culturii, a literaturii, iar cea dintâi sarcină a istoricului este să-l extragă și să-l arate lucrând în opere și oameni.

Go to Top