O editură și cărțile sale

Share

Unul dintre premianții lunii la Gala Scriitorii Anului, desfășurată de curând la Iași, a fost poetul Lucian Vasiliu, atât pentru poezia sa, cât și pentru înființarea revistei Scriptor și pentru relansarea Editurii Junimea. Aceste aprecieri sunt întemeiate, dacă luăm seama la cele mai recente cărți purtând sigla acestei edituri. În colecția Atrium, descoperim două volume de versuri foarte elegante: La opt, gaura cheii și alte patimi, care ne apropie de lirica unuia dintre poeții importanți din generația ’60, Ovidiu Genaru, și Sub nori, care ne familiarizează cu poezia unui valoros reprezentant al generației ’80 din Serbia, Jovan Zivlak (antologie și traducere de Slavomir Gvozdenovici și Lucian Vasiliu, cu o postfață de Răzvan Voncu). În seria Dialog XXI, Leo Butnaru publică un volum intitulat A fi sau a nu fi? – acesta e răspunsul, care conține interviuri pe care scriitorul le-a acordat de-a lungul vremii, dar și răspunsuri ale sale la chestionarele pe varii teme din diversele publicații literare. Între noutăți, reținem o carte de proză, Luna de miere de Doina Popa, și un eseu intitulat Absurdul în opera lui I. L. Caragiale (apărut în colecția Efigii), semnat de un tânăr poet și critic literar, Dan Ionescu. În fine, am avut plăcuta surpriză să primim, de la aceeași editură, o amplă culegere de poeme inedite, Materia care ne desparte, care apare în colecția Cantos și este semnată de un strălucit poet echinoxist, foarte exigent cu aparițiile sale publice, dar și editoriale, Ion Mircea. Reproducem aici un scurt poem, ca o invitație la lectura integrală a cărții: „Cum ar fi oare/ să nu ai mâini/ în schimb să ai picioare și aripi/ ca o zburătoare// dar cum ar fi oare/ să nu ai nici aripi și nici picioare/ să ai numai mâini/ ca un candelabru de oase lătrat de o haită de câini?// în sfârșit cum ar fi/ să ai numai voce/ și să fii oarbă și surdă/ ca o pasăre cântătoare într-o tăcere absurdă?”

 

(„România literară”, nr. 50, 23 noiembrie 2018)

Setting

Layout

reset default