Besiki, Oștile tristeții

Share

Ediția a II-a, traducere: Dumitru M. Ion, prefață: Fanny Djindjihașvili, postfață (Un poet georgian): Dinu Flămând, au colaborat: Gary Djindjihașvili, Laly Kociladze, Editura Junimea, Iași, 2018, 106 p.

 

Recent, editura ieșeană Junimea a publicat o a doua ediția unei cărți apărută prima dată în 1977, cu poemele unui poet georgian pe care soarta l-a adus pentru ultimele sale zile de viață la Iași, unde a și fost înmormântat. Georgianul Besarion Zakarias Gabașvili, pe scurt Besiki (Tblisi, 1750 – 25 ianuarie 1791, Iași), a trăit într-un loc și un timp în care poezia cunoștea ani aparte. Besiki știa limba/ mitologia greacă, dar și cultura/ limba/ literatura persană, obligatorii atunci în înalta societate a locului, având și educație muzicală, și militară. Ajunge, astfel, având și o înfățișare remarcabilă, să fie și imitat, dar și dușmănit. Fanny Djindjihașvili, în prefața sa din 1977, reprodusă și în ediția de față, oferă cititorilor mai multe detalii despre cum trăia Besiki la curte, relațiile lui, felul în care era privit, intrigile/ comploturile, poveștile de dragoste ș.a. Besiki considerat ultimul mare reprezentant al literaturii vechi georgiene, provine dintr-o țară cu o cultură/ literatură cu propriile reguli, o tradiție (și) creștină străveche, dar care a avut o profundă legătură cu limba/ poezia persană. Poezia epocii lui s-a scris în atmosfera aceasta de sinteză culturală în care erau turniruri de curte cu poeți locali și străini, se dezvolta poezia/ creația „așugă” (din arabă – așeq, îndrăgostit; poet/ recitator rătăcitor, cu nuanțe/ specificități de la loc la loc întâlniți în Turcia, Azerbaidjan, Georgia, Turkmenistan, Armenia, Iran ș.a.). Se cultivau diverse forme poetice persano-arabe, unele cu denumiri „adaptate” locului. Besiki însă, prin felul său de a scrie, a avut un impact notabil, dezvoltând limbajul/ melodicitatea, modalitățile de scriere ș.a.. Oștile tristeții, în versiunea română melodioasă a lui Dumitru M. Ion, relevă un poet liric (am în vedere și discuția liric-epic (și) din Georgia), care a avut o cale a sa în poezie, cu o tematică deloc monotonă, de la viața domestică la cea de la curte, istoria neamului său, bătălii, traiul său, lirică erotică, satirică ș.a., și o viață parcă desprinsă din poveștile de demult. A introdus noi maniere de a scrie versuri care au influențat profund lirica georgiană, cultivând procedee stilistice diverse, când laconic, când folosind metafora, aliterația ș.a., exprimându-și sentimentele într-o manieră aparte la vremea sa. O carte asupra căreia voi reveni curând; acum doar semnalăm succint (re)apariția ei.

Marius Chelaru

[„Convorbiri literare”, nr. 2 (278), febr. 2019]

Setting

Layout

reset default